Lectie de viata

Astazi am fost la centru pentru persoane cu dizabilitati mintale. Ma asteptam sa fie un prilej de a vedea cat de binecuvantata sunt ca sunt sanoatoasa. Si a asa a fost. Dar a fost si o lectie din partea celor care lucreaza acolo. Le-am vazut dedicarea si dragostea pentru niste oameni la care uneori ne e greu doar sa le ne uitam la ei.

Cei care au fondat fundatia sunt niste parinti ai unui copil cu dizabilitati mintale. M-a miscat faptul ca nu s-au lasat coplesiti de problemele pe care cresterea unui astfel copil le aduce. Mai mult ei au gasit o cale de ale usura viata, chiar pentru cateva ore pe zi, famililor care au astfel de copii.

Zi de mai

Astazi am iesit in sfarsit din casa :d. Internetul ma hipnotizeaza si nu mai fac nimic, stau toata ziua si pierd vremea. Astazi am pus piciorul in prag si am facut ceva din ce mi-am propus. A fost o zi frumoasa si calduroasa.

A venit azi la mine o prietena de-a mea (inca nu suntem cele mai bune prietene, dar lucrez la asta :d). Am vorbit despre tot felul de lucruri. Mi-a povestit si despre lucruri mai dureroase din viata ei. A fost foarte deschisa cu mine. Eu nu pot sa ma deschid asa. Bine, e drept ca mi s-a parut ca eu intrebam mai mult si ma aratam interesata.

Bilant

    Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Inceputul studentiei mele. Eram intr-o casa noua, intr-o camera doar a mea. Si aveam atatea vise. Imi amintesc cum stateam imi patul meu privind tavanul si simteam atata libertate, ca timpul are cu mine nesfarsita rabdare, ca am atata (timp) ca pot sa dau si altora. Atunci imi ziceam ca o sa scriu in jurnal. Si uite ca au trecut trei ani, fara sa am senzatia ca am trait din plin, desi s-au intamplat atatea.

    Am crezut ca o sa intalnesc baieti, ca o sa-mi gasesc un prieten.  Si da, am cunoscut oameni extraordinari. Dar cred ca de cele mai multe ori nu am fost omul momentului. Si asta pt ca nu am avut un vis, un plan concret, nu am asteptat nimic, am asteptat ca lucrurile sa vina de la sine. Nu am schitat ce ar fi trebuit sa fac. Si astfel nu am stiut sa folosesc oportunitatile ivite.

 

Importanta cititului

                                               

De multe ori mi-am propus sa scriu si cand ajungeam in fata tastaturii sau a jurnalului vedeam ca nu am ce spune, ca nu stiu despre ce sa scriu. Dar atunci cand citesc, imi vin o groaza de idei despre ce as putea scrie. De asta e important cititul, lectura unei carti bune, ne stimuleaza sa gandim, ne de deschide noi orizonturi, ne ajuta sa ne definim, sa stim, sa constientizam ce iubim, ce pretuim.

Despre caracter

In ultimul timp ma gandesc la importanta caracterului, la cat de important e sa nu traiesc in functie de conjunctura. Daca cineva e dragut cu mine si eu sunt, daca cineva se poarta rece si morocanos si eu ma port la fel. Nu vreau sa mai traiesc in functie de sentimentele schimbatoare ale altora si nici nu mai vreau sa presupun ce gandesc altii. Cred ca trebuie sa gasesc un echilibru intre a nu fii ignoranta si a nu merge prea departe cu presupunerile.

Un discurs care merită citit

http://forum.realitatea.net/?%20q=node/16675

Test

Acest mesaj e un test să văd dacă pot scrie cu diacritice.

Inceput

Acesta este noul meu jurnal, un loc in care voi fi eu insami.